Un super articol!

Un articol excepţional a lui Adrian Georgescu despre pilotul Colin McRae
puteţi să-l citiţi AICI.

"Vizita de lucru" de la Bălţi !

După cum am promis, revin cu anumite detalii despre "vizita de lucru" pe care am avut-o la Bălţi, săptămâna trecută...
Chiar dacă nu ştiai prea bine oraşul, puteai foarte uşor ajunge la locul 
destinaţiei, unde avea să aibă loc primul eveniment, după numărul
mare de poliţişti: la fiecare intersecţie stătea câte unul.

Materialul din TIMPUL.

    Lupu iese din maşină!

   În faţa blocului 3 (Facultatea de Filologie) a Universităţii Pedagigice de Stat din Bălţi "Alecu Russo". Prima librărie PRO NOI.

   Viceprimăriţa oraşului Bălţi, Lidia Guţu, îşi citea discursul mai rău ca un elev de clasele primare, neuitând, până la urmă, şi de "velikii naş iazîk".
Ascultaţi-o!


   M. Lupu achită pentru cărţile cumpărate („Diplomaţia” lui Henry Kissinger şi „Мысли, афоризмы и шутки выдающихся женщин”, de K. Duşenco, în valoare de 227 lei) întinzând o bancnotă de 500 lei şi nemaiaşteptând restul - nu se ştie din ce motiv! (Una din vânzătoare a alergat din urmă şi i l-a dat unui bodyguard!)

  Deschiderea celei de-a doua librării. Tăierea panglicii :)

 

Ceea ce a atras atenţia, în cadrul Salonului Internaţional de carte pentru copii şi tineret, a fost faptul că mulţi elevi aveau legate la gât cravatele roşii. Cică au fost primiţi în rândurile pionierilor a Partidului Comuniştilor! Păi, dacă a venit Lupu, cum să nu vină şi "lupuşorii"!

    

Asta e tot ce-a fost la Bălţi (sigur, pe lângă partea neoficială :)).
Aşteptăm deschiderea altor librării de acest fel, pentru că o carte românaescă în plus nu strică niciodată! Dimpotrivă, este nevoie de ea, mai ales în actualele condiţii, când, atât ministerul (in)Culturii, în special, cât şi guvernarea, în general, nu fac nimic pentru ca cetăţenii ţării să crească într-un mediu cultural pe măsură şi neideologizat ... sau ceea ce fac ei e, mai degrabă, o... "desfacere".

Filat + Serebrian ?

Aşadar, Vladimir Filat a părăsit Partidul Democrat (PD), pentru că nu mai este de acord cu modul în care se iau deciziile în această formaţiune şi intenţionează să lanseze un nou proiect politic. Este vorba, cel mai probabil, de crearea unui partid politic de orientare liberală... Declaraţiile au fost făcute publice, în cadrul unei conferinţe de presă, pe data de 17 septembrie, luni de ex-membrul PD.

Imediat a doua zi, marţi, 18 septembrie, aşteptând mai întâi replica liderului PD, Dumitru Diacov, preşedintele Partidului Social-Liberal (PSL), Oleg Serebrian, organizează şi el o conferinţă, cu tema: "Poziţia PSL faţă de alianţele din consiliile raionale şi alegerile anticipate pentru Consiliul raional Rezina".
Să fie anunţarea acestei teme doar un pretext pentru a face conferinţa? când, de fapt, liderul PSL dorea ca, în contextul ieşirii lui Filat din PD, să-i sugereze acestuia (sau să sugereze jurnaliştilor) că el e gata să se unească cu ex-democratul Filat sau să-l primească la el în partid?
... Sigur, V. Filat nu e unul din cei mai proşti politicieni, şi îşi dă foarte bine seama că încă un partid politic (şi-ncă liberal) n-o să aibă succese pe piaţa politică moldovenească. Acest lucru îl ştie şi O. Serebrian. Şi chiar l-a afirmat în cadrul acelei conferinţe. Adăugând că, "dacă şi dl Filat ar putea să se apropie de acest cerc liberal şi ar fi mai multă deschidere, acest vis al acestei discuţii despre unificarea liberală, până la urmă ar putea să ajungă o realitate".



Adică liberalii (prin gura lui Serebrian) îşi dau (poate) seama că în 2009, dacă merg separat, e posibil să nu treacă nici măcar pragul electoral. Şi, profitând de figura "liberă" a lui Filat, una ambiţioasă, carismatică şi "cu bani", aceştia vor să-l atragă de partea lor sau ei cred că Filat va fi cel ce-i va unifica.


În orice caz, părerea mea este că va avea loc următoarea operaţie:
PSL + PNL + V. Filat = PSL sau PDL (sau altceva).

Chiar dacă Oleg Serebrian spune că persoana cea mai potrivită pentru preşedintele unui singur partid liberal ar fi Dorin Chirtoacă, nu cred că PL-ul se va implica în calculul de mai sus (deşi orice e posibil).
Aşteptăm ce se va întâmpla!

La Bălţi parcă e mai altfel !

Vineri am fost la Balţi (împreună cu Societatea de distribuţie a cărţii PRO-NOI) unde s-au deschis două librării şi a fost inaugurat Salonul internaţional de carte pentru copii şi tineret. (mai multe detalii voi scrie după ce va apărea un material în TIMPUL în una din zilele săptămânii care vine).
Acum vă invit într-o mică excursie fotografică prin capitala nordică, unde am fost pentru prima dată şi de unde m-am întors destul de impresionat.
La drept vorbind, aş spune că Bălţiul îmi place mai mult decât Chişinăul, chiar dacă am stat acolo doar o zi. E mai liniştit, mai curat parcă,... mai larg.
Singurul dezavantaj este că mai sunt rămăşiţe ruseşti, iar pe unii elevi îi mai întâlneşti cu cravate roşii la gât, cică au intrat în rândurile pionerilor.
Cel mai mult mi-a plăcut monumentul lui Ştefan cel Mare, din faţa primăriei mun. Bălţi. Unul impunător, gigant şi "viu".





Monumentul lui Alecu Russo (scris cu litere ruseşti) din faţa Universităţii Pedagogice de Stat din Bălţi, ce îi poartă numele.











Aleea principală, de pe strada Independenţei (dacă nu greşesc :P)










În faţa Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri", lângă bustul marelui autor de pasteluri.














În timpul unei "discuţii" cu "capitala
culturală a nordului".










Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Bălţi, una din puţinele "surse de venit cultural" a bălţenilor până la deschiderea celor două librării.










Impunătorul monument al Marelui Ştefan











Una din "rămăşiţe", dedicată "воинам освободителям"

" Sunt cool ! "

Citesc acum pe un blog un articol, în care mă împiedic de o propoziţie care mă lasă perplex:
"Normal, am fi vrut să facem share la know-how-ul pe care îl deţinem"... (sublinierea îmi aparţine)
Ce a vrut autorul să-şi arate prin această exprimare strâmbă, aş zice eu. Că ştie limba engleză, că aşa se spune corect ceea ce a vrut să spună sau nu recunoaşte cuvintele româneşti care puteau fi scrise?!
Sau aşa e mai cool! aşa trebuie să se vorbească!
Ce fel de "share" să facă? Ce fel de "know-how" deţine el, autorul?

Înţeleg că trăim într-o perioadă când limba engleză "face legea" în toată lumea şi devine (este) o limbă internaţională. Că în orice limbă vin (şi se duc) neologisme diverse, de tot felul. Că fiecare are dreptul la opinie şi să se exprime (cum doreşte). (Şi eu optez pentru schimbări, pentru nou, pentru folosirea anumitor englezisme, care, vrând-nevrând, ne-au invadat şi le folosim. Dar sunt cele care merită a fi utilizate, chiar dacă şi aici avem alternative româneşti)
Dar să-ţi baţi joc în aşa hal de limba ta, nu cred că ar trebui.
Or, unde vom ajunge noi? sau care va fi soarta limbii române, dacă este călcată în picioare? va dispărea! Oare asta dorim? Nu cred... de fapt, cred că ne este indiferent...

LUCIANO PAVAROTTI

S-a dus o legendă a secolului XX. Dar ecoul vocii lui mai sună încă. Şi va suna şi în continuare.
A fost o voce inconfundabilă şi plină de... voce. LUCIANO PAVAROTTI.

Luciano Pavarotti (n. 12 octombrie 1935, Modena - d. 6 septembrie 2007, Modena) a fost un celebru tenor al secolului XX. Legendă a muzicii de operă, Pavarotti a fost singurul cântareţ de operă care a vândut mai mult de 100 de milioane de înregistrări.

S-a născut la Modena, în nordul Italiei, pe 12 octombrie 1935. A murit tot la Modena, în urma unui cancer la pancreas, pe 6 septembrie 2007. În copilarie a făcut mult sport, fiind şi la o vârstă înaintată pasionat de fotbal, tenis si călărie.

A debutat pe scena sălii de operă din Reggio Emilia, pe 29 aprilie 1961, cu aria lui Rodolfo din „La Boema” de Puccini. Pavarotti a avut patru fete, trei din prima căsătorie cu Adua şi o fată împreună cu a doua soţie, Nicoletta Mantovani.

Pe 11 august 1999, Luciano Pavarotti a susţinut un concert extraordinar în aer liber, pe o scenă ridicată în Piaţa Constituţiei (Palatul Parlamentului) din Bucureşti, având în program canţonete şi arii din opere.

sursa: Wikipedia

Luciano Pavarotti (în duet cu Bryan Adams)

Eu ce limbă vorbesc? (spectacol în 2 scene) CONTINUARE

SCENA 2

La toată această scenă privea dintr-o parte primarul Chişinăului, Doric Pirtoapă. Era vădit emoţionat negativ. Se fâţâia pe scaun ca un copil, care nu are răbdare să se încheie spectacolul. La un moment dat nu mai rezistă şi se ridică enervat.

Doric Pirtoapă: Eu unul părăsesc sala. N-am de gând să asist la acest circ şi nici nu înţeleg de ce am mai venit, mai ales că nimeni nu m-a invitat. În semn de protest faţă de atitudinea voastră, mă duc şi instalez bustul lui Liviu Rebreanu pe Aleea Clasicilor.
V. Corbu: (se repede cu vorba la Pirtoapă, strigând ironic) Băi, băi copchile! Unde te-nfoi tu aşa. Ce, ţi se ridică manca-n chept? Şi bust vrei tu? Ştii că Parlamentu' încă n-o votat lejea?!
Doric Pirtoapă: Ei şi ce dacă n-a votat! Va fi un bust instalat neautorizat, aşa cum sunt multe construcţii neautorizate în oraş.
V. Corbu: (trinc! Luminându-se la faţă) Ia stai oleacă! (adresându-se către ceilalţi) Voi vedeţi, copchil, copchil, da' are idei bune. Eu aş spune să-l instaleze el aşa neautorizat, poate intrăm în Cartea asta, cum se cheamă, a lu' Ginghis, pentru „instalarea unui bust neautorizat”.
Artiom Cuzimici: Eu cred că mai bine să punem pe Alee un muratoriu.
V. Corbu: (nedumerit şi zăpăcit) Da' şi scriitor mai este şi aista – Muratoriu?
Artiom Cuzimici: (zâmbind şi crezând că-l corectează pe preşedinte) El nu-i scriitor, dle preşedinte. El e poet.
V. Corbu: Aaa. Atunci care-i problema? Nahren s pleaja pe Lev Rebranu aista, pe care nimeni nu-l ştie, şi puneţi-l pe Muratoriu în locul lui, şi gata... Da' nu uitaţi, să fie neautorizat.

A urmat „cinstirea” sărbătorii, după cum s-a exprimat, la început, preşedintele V. Corbu. Fiecare ţinea o mână în buzunar, iar cu alta ţinea paharul plin ochi cu şampanie de culoare gălbuie. Numai savantul (căutătorul) Bazili Kstati era cu amândouă mâinele ocupate, el ţinând şi trofeul câştigat. Văzând că se chinuie atâta, premierului ţării, B. Pleşuvu, i-a venit imediat o idee în capul său rotund ca soarele – de a-i retrage premiul, „pe perioada „cinstirii” sărbătorii, astfel ca toţi să se simtă egali”.

THE END

Eu ce limbă vorbesc? (spectacol în 2 scene)

Unde? - Într-o sală luminoasă, dar fără ferestre, aflată în subsolul unei clădiri.
Când? - 31 august 2007.
Ce? - Sărbătorirea sărbătorii „Limba noastră cea maternă” şi, totodată, schimbarea denumirii acesteia.

Personaje: V. Corbu – preşedintele ţării; Wolfovici – preşedintele Parlamentului; Bazilică Pleşuvu – premierul ţării; Artiom Cuzimici – ministrul Inculturii, dezmierdat sinistrul Culturii; Bazili Kstati – înotător pe la fundurile oceanelor de minciună, tot el şi câştigătorul marelui premiu „Fundul Limbii”; Doric Pirtoapă – primarul Chişinăului şi Nikita Kuciuk – decanul Facultăţii de Limbă Română. Pe lângă aceştia, mai sunt prezenţi o serie de miniştri pieptănaţi frumos, cu părul într-o parte, deputaţi coloraţi şi parfumaţi şi alte resturi.

SCENA 1

În sală e linişte. Ca înainte de furtună. Toţi sunt cuminţi (şi transpiraţi de atâta emoţie), aşteptând speech-ul şefului. Cu fix 2 minute întârziere, în faţa tuturor iese preşedintele ţării, V. Corbu.
V. Corbu: (cu glas gros, privind în foaie şi-n pământ) Stimaţi patrioţi şi savanţi, adică stimaţi colegi! Vă felicit, în primul rând, cu Limba. Cu sărbătoarea noastră cea mai dragă – Limba noastră. Ne-am adunat azi aici – de la mic la mare (în gând: de la copchii la gospodari) ca să cinstim această limbă a noastră, a tuturor, care ea se numeşte „limba maternă”. (În sală se aud şoşoteli). Da, înţeleg de ce vă agitaţi aşa. De atâta, v-am şi adunat pe voi anume în această încăpere, ca să schimbăm denumirea sărbătorii. Aşa cum dvs. v-aţi simţit călcat pe coadă când am numit-o „limba maternă”, aşa şi în societate oamenii sunt nemulţumiţi. Propun ca fiecare să propună câte o denumire frumoasă a sărbătorii, iar câştigătorul va primi un premiu. Cine sparge gheaţa?
Doric Pirtoapă: Eu am spart-o demult la Chişinău!
Bazili Kstati: (întrerupându-i pe toţi) Dragi compatrioţi. Daţi prima ş-om pune câteva tociki pe „i”. De la început eu vreau să-mi exprim ridicarea din umeri asupra nominalizării praznicului nostru de azi. Nu-i corect spus „Limba noastră cea maternă”. Şi vă lămuresc de ce. Eu, ca căutător, am căutat la fundul Okeanului de Minciună, este şi aşa okean cine n-a ştiut, nostoiaşcele semnificaţii şi rădăcini ale neamului şi limbii noastre. Şi iaca care sunt rezultatele. În primul rând, limba pe care o vorbim noi nu se cheamă „maternă”, dar „limba natală”. Să fie clar pentru toţi. Să nu-mi spuneţi că ele seamănă. Da, seamănă, dar se şi deosebesc una faţă de alta cu mult. Sunt ca două picături diferite de apă. Limba noastră, adică limba natală a apărut cu mult înaintea celei materne – cu vreo 5 trilioane de ani în urmă. Pe atunci, câţiva nepatrioţi ai ţării, cum sunt şi amuia o grămada, s-au dus în căutare de merinde şi fante peste râul ista, Brut, şi s-au aciuat acolo, dezvoltând o altă limbă, a lor, care să se înţeleagă între ei, pe care au numit-o apoi maternă. De atâta azi se confruntă (a vrut să zică „confundă”) aceste două limbi, se încurcă „pârjoala” cu „chefteluţa”, „cravata” cu „gâtlegăul”, „frigiderul” cu „răcitorul”, „ghipsul” cu „gipsul”, „cheia” cu „pieia”, „lenjeria” cu „lengeria” şi aşa mai departe. Şi noi trebuie să punem dejetul pe rană, chiar dacă o să chişte oleacă şi să glăsuim că limba noastră e limba natală, nu maternă, cum pretind duşmanii statalităţii noastre. (Se aud aplauze). În această direcţie, eu am editat dicţionarul matern-natal (îl arată celor prezenţi), care are peste un milion de cuvinte, pentru a cultiva populaţiei adevărul. Cine va dori să-l cumpere, la sfârşit vă rog să vă apropiaţi.
V. Corbu: (cu o voce de laudă şi cerând parcă un răspuns afirmativ) Cine este de acord cu ceea ce a spus dl Kstati?
Wolfovici: (ridicându-şi ochelarii cu degetul din mijloc) Ău crăd că, domnia sa, domnul Bazil Kstati, prin dicţionarul său va contribui ăsănţial la ăficientizarea lucrului în lăgislativul moldav şi va aduce un plus mare în scăderea numărului de polemici gălăgioase şi neconstructive dintre colăgii măi din plăn. Dăci, avăţi toată susţinerea mea unanimă.
Bazilică Pleşuvu: (îndreptându-şi spatele şi capul, astfel încât se simţea deasupra tuturor) Din câte am observat eu din unghiul meu ascuţit, care voi vreţi să duceţi puţin în eroare pupulaţîa ţării noastre dintre Prut şi Dnistru, pentru că ei aşteaptă nu denumiri, da' alimente, fiindcă ei nu mănâncă limba maternă sau natală, care ei mănâncă cu limba, când noi trebuie să le dăm să pună civa pre limba lor, da' nu s-o numim cum vrem noi, da' dacă în general îs de acord cu colegul meu de nume şi teosca meu, totodată, mai ales pentru aceea că ca căutător a reuşit şi pentru toată ţara să deschidă ochii la toţi.
Nikita Kuciuk: (cu batista în mână, vorbeşte cam tremurător, dar sigur pe sine) Esli îmi permiteţi. Eu toată viaţa mea vorbita romaneşti. Eu născut în Habarovsk în familia romini deştepţi şi venit acia ca să învaţă pe toţi capiii din şcoli limba romanesca care e limba lor şi a lu' toţi noi. Di aceea, eu nu votez pentru propunerea lui Kstati, care după familie se vede că nu-i pământean de aici.
V. Corbu: Cu toată uvajenia faţă de decanul Kuciuk, eu vreu şi-s de acord ca să schimbăm denumirea acestei sărbători din „Limba noastră cea maternă” în „Limba noastră cea natală”. Eu cred că voi toţi nu sunteţi împotrivă, de atâtat nici nu vă mai întreb. (În sală aplauze chioare). Cu această ocazie am să-i înmânez premiul pe care îl merită căutătorul Kstati – „Fundul Limbii”. Îi dorim multă sănătate şi succese la fundurile oceanelor de minciună. (zâmbeşte încreţit) Să luaţi seama să nu vă mănânce vreun rechin. Vă dorim ca cu această limbă să lingeţi cât mai multe funduri.

continuarea mâine.

Ziua Independenţei cu Bodolica

Aşadar, de ziua Independenţei ne-a cântat "Premier ministr", formaţie rusă.
Ai ce comenta la acest "gest"? cred că nu, de acea nici n-o să comentez.
Noi n-avem formaţii care ar fi meritat banii pe care i-au luat ruşii...
Nu mai bine cântau Gândul Mâţei şi Zdob şi Zdub, chiar dacă unii s-au săturat de ei?
Sau, în cele din urmă, cu aceiaşi bani (sau poate mai mult sau mai puţin, nu ştiu :P) aduceau formaţia IRIS, la care aveau să vină mai mulţi doritori. Aaa, da' am uitat că Iris e din România, dar cu România stăm mai prost la capitolul colaborare.!

După "incidentul" cu Dudulică, care nici "pupă-mă în cur" n-a putut să zică în română, nici nu ştiu dacă merită să mai asculţi formaţia respectivă (chiar dacă odată îmi plăcea).
Vin americani, chinezi, germani ş.a. la noi în ţară şi se străduie să spună un "bună ziua!" sau un "salut!", dar acesta, născut pe pământul nostru n-a scos o vorbă normală.
Da' paşol tî na turbincu!

"Caravana Jurnalului" a călcat strâmb!

http://www.jurnalul.ro/articole/98509/meserie-grea

Pe 31 iulie 2007, Caravana "Jurnalului Naţional" povesteşte şi despre presa din R. Moldova.
Cu toată stima faţă de jurnaliştii de la publicaţia română (care fac un lucru extraordinar), dar cu respectivul material au cam dat-o în bară. Părerea mea.
După mine, acesta seamănă mai mult a fi ca o reclamă, ca să nu zic altceva, pentru ziarul "Flux" în tandem cu postul Euro TV (şi, deci, pentru Partidul Popular Creştin-Democrat) şi o evitare a ziarului "Timpul", care, împreună cu "Flux" sunt cele mai mari publicaţii din Moldova. Prin ce să se explice oare asta? prin faptul că au fost găzduiţi de cei de la Flux, că au băut o bere împreună sau, pur şi simplu, că aşa le-a fost "dogovorul"? Ca să nu zăbovim mult, s-o luăm pe rând:

SUPERFICIALITATE. În iunie 2004, o întreagă echipă a plecat de la Flux la Timpul, pentru că “au primit o ofertă de nerefuzat”, povesteşte Igor Burciu. Motivul oficial al reporterilor a fost că nu sunt de acord cu politica editorială a Fluxului, “dar înainte îl lingeau în fund de-l rupeau”, spune Burciu, care crede că motivul real a fost un salariu mai mare. Înainte de a pleca, “dezertorii” au distrus toată arhiva în care se păstrau fotografii digitale şi articolele în varianta electronică.

Este, de fapt, o acuzaţie a lui Burciu. De ce n-a fost luată opinia celor care "au primit o ofertă de nerefuzat"? Sau poate acesta e adevărul şi gata?!

Flux – ziarul opoziţiei

Unul dintre cele mai cunoscute ziare de limbă română din Republica Moldova este cotidianul Flux... Această publicaţie este considerată la Chişinău cea mai pro-românească, redactorii săi combătând “cu sârg” iniţiativele guvernanţilor comunişti de moldovenizare a culturii şi conştiinţei românilor de la est de Prut.

"Flux" - ziarul opoziţiei? Oho! Care opoziţie? Ah, da, cea constructivă. Cum am putut să uit?!
Afirmaţia "cea mai pro-românească publicaţie" chiar m-a făcut să râd. Oare "Timpul", "Jurnal de Chişinău", "Ziarul de Gardă" nu sunt la fel ziare pro-româneşti? Sau este cumva vreun coeficient care măsoară cine e mai pro-românesc? probabil e proromânmetrul. Offf...

Posibilităţile materiale ale ziarului sunt modeste...

Serios? Nu ştiu, nu prea cred. La concertul organizat de PPCD (candidatul Corduneanu), în ajunul alegerilor locale, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, pe stradă, sub tufişuri şi-n gunoaie rămăsese kilograme de hârtie oranj, editată de ziarul cu posibilităţi materiale modeste.
Cum aşa modeste? I s-au terminat banii partidului? Eeee, nu se poate aşa ceva! În caz contrar apare riscul ca jurnaliştii care "îl lingeau în fund de-l rupeau" să plece după oferte "de nerefuzat".

Pe lângă postul public al Moldovei, în urmă cu ceva vreme a apărut televiziunea de limbă română “Euro TV”, deocamdată singura cu capital privat.

Nu se spune, însă, prin ce a trecut un colectiv întreg de jurnalişti, care au fost daţi afară, practic cu forţa, din sediu, pentru ca nişte politicieni să-şi satisfacă interesele. Fraţilor, dacă ne-am apucat să relatăm ceva, haideţi şi-om face-o cum se cuvine. E clar că era imposibil sau, mai bine zis, inutil să descrii tot subiectul, dar măcar principalele linii de subiect, astfel ca cititorul român să-şi dea seama ce se petrece. Să nu citească doar despre "concurenţa cu presa rusească"

Timpul

“Fluxul era o şcoală de gazetărie”, spune Valentina Basiul (foto), reporter la cotidianul Timpul. Doi dintre jurnaliştii profesionişti care au lucrat la acest ziar au plecat pentru salarii triple să lucreze la proiecte internaţionale.

Valentina a terminat Facultatea de jurnalism în România; a lucrat mai întâi ca reporter

pe domeniul social, apoi pe educaţie şi pe politic. O amintire neplăcută ca ziarist are Valentina din ziua în care a venit la Chişinău preşedintele Băsescu: “Poliţiştii nu ne-au dat voie să ne apropiem de poarta Ambasadei României”. Ca orice ziarist moldovean care se respectă, îndrăznind să facă anchete, Valentina are şi ea un proces la Curtea Supremă.

“Am scris un articol despre corupţia în învăţământ; am luat sursele mele din facultăţi, studenţi, dar şi o profesoară căreia i-am dat numele cu acordul ei. După ce a apărut articolul, conducerea facultăţii a ameninţat-o că o dă afară, iar ea mi-a cerut să retractez.

A dat ziarul în judecată şi a cerut despăgubiri morale de 100.000 lei (n.r. – moldoveneşti).”

Însă ceea ce scrie sub titlul "Timpul" chiar e o bătaie de joc! Să întitulezi o parte din textul tău, "Timpul" şi să vorbeşti TOT despre "Flux", şi încă "de bine" ... nici nu ştiu cum se cheamă asta.... Şi în continuare să descrii un eveniment din activitatea doar a unui reporter. Nu spun că trebuia să descrie istoria de la începuturi şi până în prezent, dar măcar câteva date, cel puţin, generale. Chiar şi "Moldova Suverană" este prezentată mai "ca lumea". No comment!
......................................................................................................
Chiar dacă ziarul "TIMPUL" e publicaţia mea preferată, n-am scris aceste rânduri doar din cauza asta, dar m-a înfuriat, pur şi simplu, lipsa clară de ne-obiectivitate a celor de la JN.
Dacă au numit-o Caravană, asta înseamnă, după mine, o informare a cititorului din România dacă nu echidistantă, atunci, cel puţin, obiectivă.