În timp ce Puterea se "enciclopedează", Moldova "arde"!

Am fost, în week-end-ul acesta la ţară. De mult nu mai fusesem pe acolo. Multe s-au schimbat, dar, totodată, multe au rămas la fel.
Un sat "ars", bătrân, atât la propriu, cât şi la figurat. Fără feţe tinere. Un sat pasiv. Căruia îi este lene şi să se mişte. Vrea doar să bea apă şi să ploaie. Asta e unica dorinţă a ţăranilor.

Această situaţie e tipică pentru toată Moldova, de fapt. (mai multe aici, în TIMPUL)

Nimănui nu-i mai pasă de aceşti oameni. Când zic "Nimănui", mă refer la oamenii cărora ar trebui să le pese. Cetăţeanul simplu e lăsat să se descurce cum poate: fără ploaie, fără vânt, "cu crengile la pământ"...

"Am văzut la un post TV un reportaj zguduitor: doi bătrâni dintr-un sat de lângă Chişinău supravieţuiau graţie unei capre. Acum, seceta a ars totul şi nu mai au cu ce o hrăni. Bătrâna intervievată a rostit o frază care, prin cruda realitate ce a exprimat-o, e demnă de o tragedie antică: "Dacă nu are capra ce mânca, nici noi n-avem ce mânca, ce să facem? O s-o tăiem şi o s-o mâncăm noi pe dânsa!". Nu vreau să fac nişte aluzii la anii '46-'47, întrebarea însă se impune: dar ce (pe cine) vor tăia mâine, după ce vor mânca capra?" (Constantin Tănase)

Contrar situaţiei din ţară, guvernanţii de la Chişinău nici nu-şi bat capul de populaţia ţării pe care o conduc. Domină o indiferenţă mizeră şi periculoasă. În loc să elaboreze strategii reale de ieşire din impas, dacă nu totale, atunci măcar unele care să inspire încredere oamenilor. În loc să finanţeze şi să instaleze sisteme de irigare măcar unde situaţia e sub nivelul critic, oamenii „sus-puşi” aruncă banii pe „hârtii ideologice”, care, pe deasupra, vor goli buzunarele Bugetului nu cu mult(!)..., doar cu vreo câteva zeci sau sute (nu mai are importanţă) de milioane de lei.