Eu ce limbă vorbesc? (spectacol în 2 scene)

Unde? - Într-o sală luminoasă, dar fără ferestre, aflată în subsolul unei clădiri.
Când? - 31 august 2007.
Ce? - Sărbătorirea sărbătorii „Limba noastră cea maternă” şi, totodată, schimbarea denumirii acesteia.

Personaje: V. Corbu – preşedintele ţării; Wolfovici – preşedintele Parlamentului; Bazilică Pleşuvu – premierul ţării; Artiom Cuzimici – ministrul Inculturii, dezmierdat sinistrul Culturii; Bazili Kstati – înotător pe la fundurile oceanelor de minciună, tot el şi câştigătorul marelui premiu „Fundul Limbii”; Doric Pirtoapă – primarul Chişinăului şi Nikita Kuciuk – decanul Facultăţii de Limbă Română. Pe lângă aceştia, mai sunt prezenţi o serie de miniştri pieptănaţi frumos, cu părul într-o parte, deputaţi coloraţi şi parfumaţi şi alte resturi.

SCENA 1

În sală e linişte. Ca înainte de furtună. Toţi sunt cuminţi (şi transpiraţi de atâta emoţie), aşteptând speech-ul şefului. Cu fix 2 minute întârziere, în faţa tuturor iese preşedintele ţării, V. Corbu.
V. Corbu: (cu glas gros, privind în foaie şi-n pământ) Stimaţi patrioţi şi savanţi, adică stimaţi colegi! Vă felicit, în primul rând, cu Limba. Cu sărbătoarea noastră cea mai dragă – Limba noastră. Ne-am adunat azi aici – de la mic la mare (în gând: de la copchii la gospodari) ca să cinstim această limbă a noastră, a tuturor, care ea se numeşte „limba maternă”. (În sală se aud şoşoteli). Da, înţeleg de ce vă agitaţi aşa. De atâta, v-am şi adunat pe voi anume în această încăpere, ca să schimbăm denumirea sărbătorii. Aşa cum dvs. v-aţi simţit călcat pe coadă când am numit-o „limba maternă”, aşa şi în societate oamenii sunt nemulţumiţi. Propun ca fiecare să propună câte o denumire frumoasă a sărbătorii, iar câştigătorul va primi un premiu. Cine sparge gheaţa?
Doric Pirtoapă: Eu am spart-o demult la Chişinău!
Bazili Kstati: (întrerupându-i pe toţi) Dragi compatrioţi. Daţi prima ş-om pune câteva tociki pe „i”. De la început eu vreau să-mi exprim ridicarea din umeri asupra nominalizării praznicului nostru de azi. Nu-i corect spus „Limba noastră cea maternă”. Şi vă lămuresc de ce. Eu, ca căutător, am căutat la fundul Okeanului de Minciună, este şi aşa okean cine n-a ştiut, nostoiaşcele semnificaţii şi rădăcini ale neamului şi limbii noastre. Şi iaca care sunt rezultatele. În primul rând, limba pe care o vorbim noi nu se cheamă „maternă”, dar „limba natală”. Să fie clar pentru toţi. Să nu-mi spuneţi că ele seamănă. Da, seamănă, dar se şi deosebesc una faţă de alta cu mult. Sunt ca două picături diferite de apă. Limba noastră, adică limba natală a apărut cu mult înaintea celei materne – cu vreo 5 trilioane de ani în urmă. Pe atunci, câţiva nepatrioţi ai ţării, cum sunt şi amuia o grămada, s-au dus în căutare de merinde şi fante peste râul ista, Brut, şi s-au aciuat acolo, dezvoltând o altă limbă, a lor, care să se înţeleagă între ei, pe care au numit-o apoi maternă. De atâta azi se confruntă (a vrut să zică „confundă”) aceste două limbi, se încurcă „pârjoala” cu „chefteluţa”, „cravata” cu „gâtlegăul”, „frigiderul” cu „răcitorul”, „ghipsul” cu „gipsul”, „cheia” cu „pieia”, „lenjeria” cu „lengeria” şi aşa mai departe. Şi noi trebuie să punem dejetul pe rană, chiar dacă o să chişte oleacă şi să glăsuim că limba noastră e limba natală, nu maternă, cum pretind duşmanii statalităţii noastre. (Se aud aplauze). În această direcţie, eu am editat dicţionarul matern-natal (îl arată celor prezenţi), care are peste un milion de cuvinte, pentru a cultiva populaţiei adevărul. Cine va dori să-l cumpere, la sfârşit vă rog să vă apropiaţi.
V. Corbu: (cu o voce de laudă şi cerând parcă un răspuns afirmativ) Cine este de acord cu ceea ce a spus dl Kstati?
Wolfovici: (ridicându-şi ochelarii cu degetul din mijloc) Ău crăd că, domnia sa, domnul Bazil Kstati, prin dicţionarul său va contribui ăsănţial la ăficientizarea lucrului în lăgislativul moldav şi va aduce un plus mare în scăderea numărului de polemici gălăgioase şi neconstructive dintre colăgii măi din plăn. Dăci, avăţi toată susţinerea mea unanimă.
Bazilică Pleşuvu: (îndreptându-şi spatele şi capul, astfel încât se simţea deasupra tuturor) Din câte am observat eu din unghiul meu ascuţit, care voi vreţi să duceţi puţin în eroare pupulaţîa ţării noastre dintre Prut şi Dnistru, pentru că ei aşteaptă nu denumiri, da' alimente, fiindcă ei nu mănâncă limba maternă sau natală, care ei mănâncă cu limba, când noi trebuie să le dăm să pună civa pre limba lor, da' nu s-o numim cum vrem noi, da' dacă în general îs de acord cu colegul meu de nume şi teosca meu, totodată, mai ales pentru aceea că ca căutător a reuşit şi pentru toată ţara să deschidă ochii la toţi.
Nikita Kuciuk: (cu batista în mână, vorbeşte cam tremurător, dar sigur pe sine) Esli îmi permiteţi. Eu toată viaţa mea vorbita romaneşti. Eu născut în Habarovsk în familia romini deştepţi şi venit acia ca să învaţă pe toţi capiii din şcoli limba romanesca care e limba lor şi a lu' toţi noi. Di aceea, eu nu votez pentru propunerea lui Kstati, care după familie se vede că nu-i pământean de aici.
V. Corbu: Cu toată uvajenia faţă de decanul Kuciuk, eu vreu şi-s de acord ca să schimbăm denumirea acestei sărbători din „Limba noastră cea maternă” în „Limba noastră cea natală”. Eu cred că voi toţi nu sunteţi împotrivă, de atâtat nici nu vă mai întreb. (În sală aplauze chioare). Cu această ocazie am să-i înmânez premiul pe care îl merită căutătorul Kstati – „Fundul Limbii”. Îi dorim multă sănătate şi succese la fundurile oceanelor de minciună. (zâmbeşte încreţit) Să luaţi seama să nu vă mănânce vreun rechin. Vă dorim ca cu această limbă să lingeţi cât mai multe funduri.

continuarea mâine.